Povestea vasului crãpat

        O femeie bãtrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele douã capete aleunui bãt, si le cãra pe dupã gât. Un vas era crãpat, pe când celalalt era perfect si tot timpuladucea întreaga cantitate de apa.La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasã, vasul crãpat ajungea doar pe jumãtate.

       Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumãtate de apã.Bineînteles, vasul bun era mândru de realizãrile sale. Dar bietului vas crãpat îi era atât derusine cu imperfecþiunea sa, si se simtea atât de rãu ca nu putea face decât jumãtate dinmunca pentru care fusese menit!

       Dupã 2 ani de asa zisã nereusitã, dupã cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângãizvor: “Mã simt atât de rusinat, pentru ca aceastã crãpãturã face ca apa sa se scurgã pe totdrumul pânã acasã!”

       Bãtrâna a zâmbit, “Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori,insã pe cealaltã nu?” “Asta pentru ca am stiut defectul tãu si am plantatseminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi.”"De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Dacã nu ai fi fost asa, n-ar maiexista aceste frumuseti care împrospãteazã casa.

       “Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însa crãpãturile si defectele ne fac viataîmpreunã atât de interesantã si ne rãsplãtesc atât de mult! Trebuie sa luam fiecare persoanã asa cum este si sã cãutãm ce este bun in ea.

Morala:

Crãpãtura vasului nu înseamnã sfârsitul, ci o posibilitate de a face ceva diferit!